Armonia sunetelor

1.Armonia vocalica:

 Vocala din sufix(e) este/sunt determinata(e) de ultima vocala a cuvantului de baza.

ev-casa

evler-case

eviniz-casa voastra

evim-casa mea

evlerinizin-caselor voastre

evlerinizden-din casele voastre

 Vocalele in limba turca sunt:

 A  E  I  İ  O  Ö  U  Ü 

 Sufixele din limba turca sunt de doua tipuri:

 Tip (a)- care contin vocalele a sau e. Astfel aceste sufixe se armonizeaza cu a daca ultima vocala a cuvantului este a,ı,o,u si cu e daca ultima vocala a cuvantului este e,i,ö,ü.

  Tip (b)- care contin vocalele i,ı,u,ü

 Rezumatul lectiei este acest tabel:

Observatii:

-aceste reguli de armonie nu se aplica in urmatoarele situatii:

• la cuvintele compuse (sunt considerate cuvinte separate):

   bu+gün>bugün

   aceasta+zi>astazi

• cand sunt folosite sufixe invariabile precum -iyor, -daş
• cand e vorba de imprumuturi din alte limbi;
• in cazul unor cuvinte vechi turcesti, ca:anne-mama sau kardeş-frate/sora, care nu respecta regula armoniei, avand forme de tipul: ana si karındaş